O cununie civila dureaza cateva minute. Dar ziua aceasta marcheaza inceputul unui capitol intreg.

Inainte sa ne vedem, am stabilit impreuna un lucru simplu: nu facem fotografii puse in scena inainte de ceremonie. Ii las sa fie cu oamenii lor, sa traiasca momentul fara sa pozeze pentru mine. Eu stau de-o parte, cu obiectivul lung, aproape invizibila — si surprind tot ce se intampla natural.

2026_05_30_197 2026_05_30_215 2026_05_30_225 2026_05_30_216 2026_05_30_232 Ceremonia de la Casa Casatoriilor din Timisoara a durat putin. Dar in sala era o incarcatura pe care o simteai fizic — familie, emotie tinuta in frau, martori care traiau momentul poate la fel de intens ca mirii. Georgi si Alex au semnat, au devenit sot si sotie, si usa s-a deschis.

2026_05_30_015 2026_05_30_024 2026_05_30_030 2026_05_30_038 2026_05_30_050

Afara ii asteptau toti. Si trei chitaristi care au inceput sa cante exact cand ei au fost prezentati lumii pentru prima oara ca sot sotie — ca si cum ziua stia ca are nevoie de o coloana sonora. Flori, orez, urale, muzica live. Prima aparitie a lui Georgi si Alex in fata lumii ca familie.

2026_05_30_077 2026_05_30_093 2026_05_30_107 2026_05_30_111

In parc, am continuat cu fotografiile de grup si portretele cu cei apropiati. Pentru mine e, de fapt, unul dintre cele mai importante momente ale zilei.

Nu le-am cerut sa stea intr-un anumit fel. Am creat cadrul si i-am lasat sa fie ei — sa se uite unii la altii, sa se stranga, sa rada, sa fie naturali.

Asta e ceea ce caut eu in fiecare cadru — imaginea perfecta pentru mine reflecta omul adevarat din ea.  Autenticitatea.

Stilul meu este jurnalistic prin natura, nu prin alegere. Nu ma uit la scena. Ma uit la oameni. Si cand oamenii uita ca sunt fotografiati, apare ceva ce nu se poate regiza. La mine nu conteaza decorul — conteaza oamenii. Acolo pun accentul, acolo e povestea.

2026_05_30_134 2026_05_30_139 2026_05_30_340 2026_05_30_363 2026_05_30_367 2026_05_30_374 2026_05_30_387 2026_05_30_343 2026_05_30_406 2026_05_30_404 2026_05_30_393 2026_05_30_409 2026_05_30_410 2026_05_30_421 2026_05_30_433 2026_05_30_439 2026_05_30_446 2026_05_30_450 2026_05_30_453 2026_05_30_461 2026_05_30_484 2026_05_30_494 2026_05_30_509 2026_05_30_520 2026_05_30_528

La finalul acestei zile aveam peste 600 de imagini finale (in putin peste 2 ore). Nu pentru ca am fotografiat tot ce misca — ci pentru ca fiecare cadru spunea ceva. Un moment nevazut de toata lumea. O emotie prinsa intre doua secunde. Acesta este rolul meu: sa vad cat mai multe si dupa eveniment sa retraiasca tot ce a fost.

La cununiile civile recomand mereu sa prelungim ziua pana la inceputul mesei. Nu pentru ca am nevoie de mai mult timp — ci pentru ca acolo se intampla altceva. Oamenii sunt deja relaxati, deja in poveste. Se toarna prima sampanie, se rad glume vechi, copiii alearga printre mese. Nimeni nu mai e in modul ceremonial. Si exact atunci apar cele mai frumoase cadre.

La Riviere a fost exact asa. O atmosfera calda, lumini care cad bine, oameni care se bucurau unii de altii fara sa mai joace niciun rol. Prime toasturi, primul masa de familie, un copil care alerga printre mese ca si cum locul era al lui de cand lumea.'

2026_05_30_173 2026_05_30_172 2026_05_30_177 2026_05_30_598 2026_05_30_599 2026_05_30_627 2026_05_30_639 2026_05_30_642 2026_05_30_661 2026_05_30_724

La final am ramas cu imaginile.

Georgi si Alex o sa le gaseasca pe toate — pe cele pe care le stiu si pe cele pe care nu le-au apucat sa le traiasca constient. Momentele zilei lor. Emotiile de pe fetele celor dragi. Exact ce nu au reusit sa vada din locul lor.

Asta inseamna pentru mine o zi fotografiata bine. Nu un eveniment documentat. O poveste spusa cu lumina.

2026_05_30_167

2026_05_30_164 2026_05_30_166

Fotografiez putine evenimente pe an. Focusul meu principal e acum pe fotografia de iris, dar cununiile, momentele intime, oamenii cu poveste — nu le pot refuza. Le aleg pe spranceana, pe cele cu care rezonez cu adevarat. Cu Georgi si Alex am ajuns aici printr-o prietenie — nasii sunt oameni apropiati mie — si asta s-a simtit in toata ziua.